The Hunger Games by Suzanne Collins Darkest Powers by Kelley Armstrong Strange Angels by Lili St. Crow Vampire Academy by Richelle Mead
“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Iubirea mea eterna

miercuri, 25 ianuarie 2012

| | | 0 comentarii
Aproape uitasem cat de mult il iubsesc pe Valeriu Sterian. Aproape. 
Mi-am amintit acum, vazand cum ninge. Imi veneau in minte versurile "
A venit iarna subit într-o după-amiază, 
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.".


Si mi-am amintit...si am inceput sa ii ascult melodiile din nou...e ca si cum as fi regasit un prieten drag.












A venit iarna

| | | 0 comentarii




Anotimpuri

A venit iarna-ntr-o zi - Era de aşteptat -
N-ai vrut s-o primeşti în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.

A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

A venit iarna şi eşti tot nedumirit: 
Să te bucuri sau s-aştepţi până la sfârşit…
A venit iarna şi-ntreabă nevinovată:
"Nu ştii unde sunt zăpezile de altădată?"

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.



Care-i diferenta dintre increzator si iresponsabil?

| | | 0 comentarii
Care-i diferenta dintre increzator si iresponsabil?


Sa fii increzator inseamna sa fi invatat si sa nu iti faci griji pentru examen.


Sa fii iresponsabil inseamna sa NU fi invatat si sa nu iti faci griji pentru examen. :))


Pe principiul: lasa ca o aburesc eu cumva si o scot la capat.

Quiz: Cum arata oglinda sufletului tau ?

| | | 0 comentarii

Radianta

Oglinda sufletului tau este radianta, plina de stralucire. Aceste atribute iti definesc cel mai bine personalitatea si te transforma intr-o prezenta plina de carisma. Esti independenta si iti place sa te afirmi. Nu iti doresti neaparat sa te certi cu altii, dar trebuie sa-ti manifesti de fiecare data nemultumirile. Firea ta directa ti-a adus critici dar si admiratori. 


Puteti face quizul aici.

Umor a la Damon

marți, 24 ianuarie 2012

| | | 0 comentarii

Harry Potter si prizonierul din Azkaban

| | | 2 comentarii




Si un bonus:

diverse

| | | 0 comentarii




Nu merge inaintea mea, s-ar putea sa nu te urmez, nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu te conduc bine. Mergi alaturi de mine si fii prietenul meu - Albert Camus

Ce sa scriu?

| | | 3 comentarii




Am trei idei, de trei nuvele diferite si nu stiu de care sa ma apuc.


Asa ca m-am gandit sa va intreb pe voi. Va voi scrie cate putin despre fiecare, apoi voi pune in sondaj in bara laterala, dar as prefera sa lasati si un comment, daca puteti.


Povestea 1: Illuminati


Descriere: 


Terra, anul 2020. Populatie: 10 miliarde de locuitori. Ȋn ultimii 10 ani, populaţia a crescut cu 3 miliarde, în timp ce resursele de energie au scãzut considerabil. Guvernele lumii cautã în disperare soluţii, în timp ce conducãtorii Bisericilor prezic sfãrşitul lumii. Un lucru e cert, toţi îl gândesc, deşi nimeni nu îl rosteşte cu voce tare: numãrul locuitorilor trebuie redus, înainte ca planeta sã devinã supra-populatã. Dar, cum?

Fragment:

Capitolul 1
S-ar zice cã dacã ai 17 ani, viaţa e destul de simplã. Nu şi a mea. Tatãl meu, Nicholas Wilson, este un renumit chimist şi cercetãtor. Unii spun cã e un geniu. Eu, care locuiesc cu el în casã, aş putea spune cã e un ciudat. Zile întregi stã închis în biroul lui, fãrã sã iasã, nu mãnâncã, nu îşi face simţitã prezenţa. Dacã îl întreb, spune cã lucreazã la o descoperire importantã, dar niciodatã nu îmi dezvãluie mai multe informaţii. Ȋntre timp, eu trebuie sã am grijã de mine, de şcoalã şi de casã, dat fiind cã mama a murit la naşterea mea. E ca şi cum aş fi orfanã de ambii pãrinţi, unul îngropat în cimitir, iar celãlat îngropat în cercetãrile lui.
-Tatã, de ce analizezi la microscop resturile cinei noastre? Am spus intrigatã.
Tata îşi ridicã privirea. Era genul tipic al chimistului din manual, nu prea înalt, cu ochelari de vedere şi început de chelie. Uneori mã întrebam dacã gândurile lor prea geniale îi fãcea pe savanţi sã cheleascã prematur, sau vreun experiment nereuşit.
-Eva, draga mea, spuse tata ţinduindu-mã cu privirea, ca şi cum de abia realiza cã exist, un lucru probabil adevãrat.
Am ridicat o sprânceanã. Cã nu îi plãcuserã spaghetele gãtite de mine era una, dar de Dumnezeului le examina?
-Eva, cred cã am fost otrãviţi, spuse el ceremonios.
-Poftim?
Gândul îmi zbura incontrolabil la toate otrãvurile din lume şi deja mã vedeam murind în chinuri, cu spume la gurã. Am clipit, în speranţa cã voi putea alunga din minte imaginea înfiorãtoare. Stomacul mi se zbãtea primejdios.
-Am fost…otrãviţi? Am spus simţindu-mi gura foarte uscatã. O sã murim?
-Nu cred, spuse tata zâmbind în colţul gurii.
-Ȋţi baţi joc de mine? Am spus ieşindu-mi din minţi.
Era una dintre puţinele dãţi când ţipam la tatãl meu. De fapt, era una dintre puţinele dãţi când purtam o conversaţie cu el.
-Stai jos, spuse el trãgând un scaun lângã biroul lui. Ȋţi voi explica totul.

Povestea 2: Insula rebelilor

Descriere:
Terra, anul 2040. O planetã frumoasã, cu o populaţie frumoasã, paşnicã şi fericitã. De 20 de ani, nu a mai avut loc niciun rãzboi, niciun conflict politic sau religios, de fapt, niciun conflict de niciun fel. Rasa umanã s-a schimbat. Oamenii nu mai simt impulsul agresivitãţii, nici setea de putere, nici supãrare, invidie sau urã. Trãiesc în pace şi armonie, sub o mantie o bunãtãţii şi prosperitãţii. Nimeni nu îşi doreşte mai mult decât are nevoie, nimeni nu se plânge cã are prea puţin, nimeni nu tânjeşte dupã avuţiile celorlalţi. Se pare cã s-a ajuns într-un punct al fraternizãrii, dupã atâtea rãzboaie,moarte şi violenţã. Totul e atât de frumos…parcã prea frumos ca sã fie adevãrat.

Fragment

Capitolul 1: Ȋnchisoarea
Soarele imi dogorea ceafa într-un mod destul de neplacut, deşi era aproape de asfinţit, dar continuam sã sap straturile de flori din faţa casei, aşa cum m-a rugat mama. Rugãminţile pãrinţilor trebuie onorate, aşa e drept şi frumos. De fapt, cu cât putem sã îi ajutãm mai mult pe ceilalţi, cu atât mai bine.
Am lovit mai tare o bucatã de pãmânt plinã de buruieni, iar mânerul sapei s-a rupt. Am privit cu calm unealta stricatã şi m-am dus în bucãtãrie sã îi dau mamei vestea.
Mirosea a pui cu legume la cuptor şi stomacul meu a fãcut un salt dureros. Abia dacã realizam cã îmi e foame.
-Mamã, sapa s-a rupt, am spus cu un ton egal.
Era la aragaz, mestecând într-o oalã, cel mai probabil cu supã. S-a  întors cu faţa la mine şi a zâmbit şters.
-Ah,Lara,  scumpo, sigur trebuie sã mai fie una în pod, vrei sã mergi sã o iei, te rog?
-Sigur.
Am urcat scãrile de lemn în grabã şi am deschis uşa podului cu un scârţâit. Ȋnãuntru mirosea a praf, a vechi şi a încã ceva ce nu puteam identifica. Am zãrit colţul în care erau depozitate câteva unelte şi am luat sapa veche a bunicii, apoi m-am îndreptat spre ieşire. Mi-a atras atenţia o cutie mare de carton lipitã de perete şi m-am apropiat de ea, curioasã. Nu fusesem de prea multe ori în pod şi nu am fãcut niciodatã nimic altceva decât sã iau de acolo ce aveam nevoie, apoi sã ies.
De data asta, m-am gândit cã nu e nimic  dacã deschid cutia. Am ridicat capacul, tuşind din cauza prafului şi am privit la mormanul de cãrţi depozitate. Prima dintre ele, cea cãreia îi puteam citi titlul pentru cã era mai la suprafaţã, se numea “Inchisoarea”. Am luat-o, curioasã, pentru cã nu mai întâlnisem termenul. Mã gândeam cã poate e scrisã într-o altã limbã, dar nu era.
-Lara!
Mama mã striga din hol. Am pus cartea la loc, am luat sapa şi am coborât scãrile.
-Spalã-te şi vino la masã. Termini mâine cu sãpatul.
-Bine. Aaa...mama?
-Da, scumpo, rãspunse ea.
-Ce e aceea o închisoare?
Mama a fãcut ochii mari de uimire şi s-a sprijinit de balustrada scãrilor. Când m-a privit, sprâncenele îi erau înclinate într-un unghi ciudat, ca o încruntare. Nu o mai vãzusem niciodatã aşa.
-Unde ai auzit termenul?
-Era o carte, în pod…
-Noi, spuse ea în şoaptã, nu vorbim despre asta.

Povestea 3: Secrete

Descriere:
Patru prieteni, trei bãieţi şi o fatã, merg sã facã o plimbare prin pãdurile din apropierea satului in care locuiesc. Şi se întorc…doar trei dintre ei. Unde este Jasper? Ce s-a întâmplat cu el? Nimeni nu pare sã ştie. De fapt, cei care ştiu au jurat sã ia secretul cu ei în mormânt.

Fragment:

Capitolul 1
Ȋncepuse ca o zi normalã de la sfârşitul vacanţei de varã. Soarele strãlucea puternic în acea dimineaţã, vrãbiile zburau pe la fereastrã, ciripind enervant, vântul adia abia perceptibil. Totul era normal. Nimic nu anunţa catastrofa ce avea sã vinã.
Pânã şi cafeaua mea cu lapte avea acelaşi gust ca în fiecare, şi ca în fiecare zi luam micul dejun cu mama şi sora mea mai mica, în sufragerie.
Atunci a aterizat bomba.
-Ai auzit, Beatrice? Spuse mama ungând o felie de pâine prãjitã cu unt din belşug. L-au gãsit pe Jasper.
Ȋnghiţitura de lapte cu cereale pe care tocmai o luasem mi-a aterizat ca un bolovan în stomac. Urechile au început brusc sã îmi vâjâie.
-Poftim? Am spus icnind.
-Vreau sã spun, poliţiştii au gãsit cadavrul lui Jasper.
Am respirat adânc, sã mã calmez. Mã simţeam de parcã cineva îmi vârâse capul în apã rece. Apã îngheţatã.Iar capul îmi vâjâia, de parcã înãuntrul lui ar fi lansat cineva un foc de artificii.
-Unde?am întrebat înghiţindu-mi nodul din gât.
-Pe malul râului, la câteva sate depãrtare de aici. Se pare cã a fost purtat de curenţii râului pânã acolo.
-Sãracii pãrinţi! Spuse sora mea, Nadia, pe neaşteptate. Ei încã mai sperau sã îl gãseascã în viaţã.
-Şansele se împuţinau cu fiecare zi care trecea, spuse mama. Lipseşte totuşi de trei luni.
-Au spus cumva ce a pãţit? Am întrebat simţindu-mi gura deosebit de uscatã şi corpul moale ca vata.
Mama ridicã din umeri.
-Se face o anchetã.
Am luat o gurã mare de suc de portocale, în speranţa cã nu îmi voi mai simţi gâtul atât de uscat, dar mi-a venit imediat sã vãrs. M-am luptat din rãsputeri cu senzaţia.
-Tu îl cunoşteai, nu-I aşa? Spuse Nadia.
Nici dacã m-ar fi cãlcat o maşinã nu m-aş fi putut simţi mai rãu.
-Nu prea bine, am spus încercând sã îmi pãstrez un ton normal.

Titlurile si copertile sunt provizorii. Astept parerile voastre.

Nasol...

duminică, 22 ianuarie 2012

| | | 0 comentarii
Cum ar fi sa stii un secret pe care nu il poti impartasi nimanui, pentru ca nu e secretul tau?


Nasol.


Dar cum ar fi sa stii mai multe secrete care nu sunt ale tale?


Si mai nasol.


Si cu cat stii mai multe, cu atat e mai nasol.


Si te trezesti intr-o zi, intrebandu-te: wtf, eu sunt sacul in care va aruncati voi rahaturile?



Amy Macdonald - This Is The Life

| | | 0 comentarii

Ce mai fac actorii din HP

marți, 17 ianuarie 2012

| | | 2 comentarii


Emma a jucat in My Week with Marilyn si The Perks of Being a Wallflower (alaturi de Nina), care o sa apara in 2012.



Dan a jucat in The woman in Black, care o sa apara in 2012 si in Kill Your Darlings, care o sa apara in 2013.


Rupert a jucat in  Into the White, care o sa apara in 2012, Eddie the Eagle si Cross Country, ambele programate pentru 2013.

Rupert Grint in Into the White (2012) Movie Image

Bonnie a jucat in The Philosophers, care va fi lansat in 2012 si in Geography of the Hapless Heart.


Iar Tom in  Rise of the Planet of the Apes (2011), Night Wolf (2012), Labyrinth (2012),The Apparition (2012),From the Rough si Grace and Danger (2013)

 

Peisaje superbe

| | | 0 comentarii
Toate, capturi din "Legend of the Seeker"


















In orice vremuri, putin umor e numa' bun

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

| | | 1 comentarii





Sursa: http://www.facebook.com/BancuriPorcoase?sk=app_208195102528120&app_data=dlt

Azi in Timisoara, maine in toata tara!

| | | 0 comentarii
Tare-mi e ca il vad pe Base coleg de "camera" cu tovarasu' Ceasca.


Imaginea articolului Piaţa Universităţii OCUPATĂ de PROTESTATARI. Incidente între jandarmi şi manifestanţi - VIDEO, GALERIE FOTO
A fost vreunu' din voi la Universitate azi?

Eu as putea sa ma scuz ca sunt claustrofoba...sau ca mi se inmoaie picioarele cand trec pe langa fantana de la Universitate si vad unde scrie "Aici s-a murit pentru libertate."

Adevarul e ca astazi am realizat ca tin un ziar in mana dupa 3 ani in care nu am mai atins unul. Si pe asta l-am citit doar pentru ca il uitase cineva care a fost la noi si m-a pus mama sa il deschid pentru ca era curioasa cu cati metri e mai scund gagicul chinez al lui Moni decat ea(tara arde si baba se piaptana)...si nu era nicio poza cu ei in picioare, dar am aflat si eu cum mai sta treaba prin tara noastra.

Legea pentru eutanasierea cainilor maidanezi nu a fost aprobata, oamenii merg la miting si Base da bir cu fugitii.

Ce credeti, am deschis si TV-ul. Ma rog, sta dechis cam toata ziua, dar pe MiniMax, sa se uite Vlad.

Cand m-am hotarat sa nu ma mai uit la TV? Cand mi-am dat seama ca nu mai gasesc nimic interesant la el.

Ca sa n-o mai lungesc, ce credeti, incepe o revolutie?

Afi=praf

| | | 0 comentarii


Bai frate...ma duc si eu azi in Liberty, unde stiam ca e Diverta si..supriza: nu mai e.


 Ma duc in Afi, unde gasesc libraria Carturesti, cu gandul sa imi iau "Altfel de ingeri". Nu aveau decat volumul 2. 


Zic, binee....atunci imi iau Tristeti de succub. Nu aveau decat volumele 3 si 4. Nervi...zic biinee, atunci imi iau Cercul secret. Nu aveau decat volumul 2.


Ma duc sa mananc un BigMac, sa-mi treaca nervii. Dupa o coada infernala, nu avem masa. Gasim in final masa, dar nu avem scaune. Chiar s-au gasit TOTI sa mearga in Afi ASTAZI?


Deci am mancat un BigMac pe o banca, fara cartea mea, dar macar am gasit o carte simpatica, pe care am convins-o pe vara'mea sa o cumpere pentru ea, dar acum se afla pe biroul meu :))



1000Daca tot sunt eu mereu biblioteca ei personala, sa fie si ea biblioteca mea macar o data.


Cartea se numeste 1000 de erori din cultura generală si e foarte tare, am scris despre ea pe blogul Altfel de carti.