Mi-am amintit de curand despre o faza din Academia Vampirilor, mai exact cand se duce Rose la psiholog si ii spune despre Dimitri. Iar psiholoaga ii spune ceva de genul "nu cumva esti atat de atrasa de el tocmai pentru ca iti este interzis?".
Rose, nu domne, Batman, Batman, ma rog, la ei era altceva, dar raportandu-ma la mine, ma intreb daca nu cumva asa e.
Pentru ca e tipologia asta tampita a gandirii noastre, a oamenilor in general, de a ne dori ce nu putem avea, ceea ce ne este interzis. Si cu cat e mai interzis, cu atat de mai bun. Vorba aia: ce e bun ori e imoral, ori e ilegal, ori ingrasa. La mine nu e ilegal si nici nu ingrasa, nici macar imoral nu e, e pur si simplu...interzis.
Poate e porcaria aia de pacat stramosesc in care nu cred, dar ma rog, si am ramas cu vreun blestem de la Eva de a ceda in fata tentatiilor.
Pentru ca daca eu spun acum : va interzic sa va imaginati un elefant roz, nici nu ati citit bine fraza si in mintea voastra deja s-a format imaginea unui elefant roz.
Si mor de curiozitate sa aflu ce s-ar intampla daca tipul asta nu ar fi interzis pentru mine. Daca m-as trezi intr-o dimineata fara sa imi pese ca traiesc printre oameni, iar oamenii se judeca intre ei aspru si se mananca asemenea cainilor? Sa nu imi pese deloc de consecinte si sa fac ce imi doresc. Oare mi-ar trece iubirea asta nebuna sau s-ar agrava?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu