The Hunger Games by Suzanne Collins Darkest Powers by Kelley Armstrong Strange Angels by Lili St. Crow Vampire Academy by Richelle Mead
“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Fericire

duminică, 25 septembrie 2011

| | | 0 comentarii


Fericirea poate fi un ideal in care am fost pacaliti sa credem, dar pe care nu il putem atinge, sau, fericirea poate fi  ceea ce vrem noi sa fie. Atunci cand viata nu iti mai da motive de fericire, trebuie sa inventezi unele. Pentru ca altfel, nu ai mai avea motive nici ca sa traiesti si asta ar fi...naspa.

Eu sunt fericita ca a venit toamna, desi toamna nu a fost niciodata pentru mine un motiv de bucurie. Toamna inseamna un sfarsit, dar sunt fericita ca e toamna pentru ca:


  • Pot sa imi scot din dulap gecile pe care mi le-am cumparat anul trecut, dar nu am avut ocazia sa le port, ca s-a facut frig prea brusc.
  • Daca e frig inseamna ca Happy al meu se va urca din nou in pat cu mine noaptea sa imi incalzeasca picioarele.
  • Si cel mai important, daca toamna inseamna sfarsit, orice sfarsit e un nou inceput.

E gol

| | | 0 comentarii


E gol

Timpul ce trece in fuga nebuna,
Vuieste prin amintirea ce-o razbuna,
Dar e gol.

Locul in care stateai altadata,
A ofilit ca o petala uscata
Si e gol.

Aerul ce-l respir, rece si amar,
Imi vajaia cu furie, dar in zadar.
Pentru ca e gol.

Cerul senin, albastru si pal
Ca un obiect arhetipal,
E si el gol.

Locul pastrat special pentru tine,
Ce credeam ca mereu iti va apartine,
Acum e gol.

Drumul  ce-l faceam mereu cu sufletul tremurand,
De emotie ca te voi revedea in curand,
Acum e gol.

In parcul tacut, inca se mai afla banca noastra,
Domnind departarea ca o pasarea maiastra,
Dar ce pacat, caci locul nostru cald, plin de amor,
Acum e gol.

Durerea ce ardea vie in sufletul meu,
Ca o arma in mana unui zmeu,
A lasat in urma un loc gol.

Totul e un gol, desertic, uscat,
De parca nimic nu a existat.
Totul e sterp, lipsit de suflu si de sens
Si ma intreb: a fost real acest Univers?

M-a vrajit o stea

sâmbătă, 24 septembrie 2011

| | | 0 comentarii
Nostalgia verii a ramas,
Frumoasa amintire fara glas,
Doar chipul tau
Ce vantul rau
Il spulbera cu fiecare pas.
***
Fiindca m-a vrajit o stea
Ce mi-a dat lumina in noaptea mea.
***

Astept din nou acum in ceas de seara
Iubirii mele steaua sa-i apara,
Dar ea s-a dus
Si a apus
Lasandu-mi amintirea dintr-o vara.


Ca nici eu nu puteam sa zic mai bine.


Sfarsitul nu-i aici

joi, 22 septembrie 2011

| | | 0 comentarii
Când necazuri te doboară
Şi prieteni n-ai să-i strigi,
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici.

***

Când oprit la o răscruce,
Drumul nu ştii să-l prezici,
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici.

***

Când nu mai ai nici vise
Şi nu ştii cum să te ridici,
Ţine minte
sfârşitul nu-i aici.

Merita?

marți, 20 septembrie 2011

| | | 0 comentarii


In lumea asta caineasca, toti se mananca intre ei fara exceptii. Si ce trebuie sa faci cand traiesti printre lupi? Exact, sa urli ca ei.

Sa iti ataci adversarul cand se intoarce cu spatele, sa ii dai in cap cand e vulnerabil, sa profiti de slabiciunea lui in propriul avantaj, sa traiesti dupa deviza "Scopul scuza mijloacele."

Societatea noastra e o epava, astfel incat cei mai josnici oameni si de cea mai proasta speta o conduc. Cei care ar trebui sa fie marginalizati, cei imorali, ii marginalizeaza pe cei care mai au inca principii etice.

Tot ce intra in categoria "jigodie" avanseaza rapid pe scara sociala, iar tot ceea ce tine de principii este dat uitarii.

Nu mai exista bunatate, exista doar slabiciune, nu mai vorbim despre oameni buni, ci doar despre oameni fraieri care pot fi exploatati.

Eu am fost tot timpul un om cu principii, chiar daca in unele circumstante s-a intamplat sa le incalc pe unele dintre ele, de cele mai multe ori am regretat dupa aceea. Eu am fost educata sa nu fiu jigodie.

Am crezut mereu in sinceritate, in arta de a face bine cuiva fara sa ceri nimic in schimb, in altruism, in iubire.

Si mi-am dat seama ca ajunsa in momentul de fata, nu prea mai am in ce sa cred, pentru ca ideile mele de viata sunt doar atat: niste idei. In lumea reala de aici si acum, ideile mele sunt expirate, iar eu am ajuns sa fiu unul din acei oameni care sunt izolati pentru ca sunt prea fraieri.

Nu am muscat pe nimeni de cur si nici nu am pupat pe nimeni, nu am facut cam niciunul dintre lucrurile josnice care sunt "la moda" acum.

Si ceilalti spun "dom'le', asta e prea fraiera pentru lumea asta, ca nu poate sa urle ca noi!"

Partea amuzanta e ca pot. Pot sa fiu ipocrita, pot sa pup multe cururi si apoi sa dau in cap, pot sa fiu mai a dracu' decat cel mai negru drac. Dar stau si ma intreb : "merita?".

Pe bune, merita sa fii o jigodie doar ca sa fii acceptat in clubul jigodiilor?

Sunt o persoana destul de razbunatoare, asta e pacatul meu, dar in cele mai multe cazuri ajung la concluzia ca o razbunare asa ca la carte imi consuma prea multa energie si nu merita.

Pentru ca mie imi pasa de mine. Egoist? Narcisic? Poate. Dar nu ati inteles. Mie imi pasa de sufletul meu.

Pentru ca "Eu nu sunt un corp care are suflet, ci un suflet care are o parte vizibila numita corp."(Paul Coelho)

Nu o sa va iau cu d-alea "o sa ajungeti in Iad", pentru ca nu sunt prea credincioasa.

"Aveam o intelege cu Dumnezeu: eu credeam in El, atata timp cat ma lasa sa dorm dumincile pana la pranz."(Academia Vampirilor)

Dar, filosofic asa: va spalati pe maini de multe ori pe zi, va faceti dus, va spalati parul, fiecarui om ii place sa fie curat. Dar cand v-ati gandit ultima data cat de curat va e sufletul?

M-am saturat sa traiesc printre oameni

marți, 13 septembrie 2011

| | | 0 comentarii

Sunt unii oameni carora nu le e de ajuns sa isi coordoneze propria viata, trebuie sa ia decizii si in ceea ce ii priveste pe ceilalti.

Sunt unii oameni care se cred atat de destepti incat sa ia decizii pentru altii, indiferent daca acei "altii" sunt capabili si ei sa isi decida propria viata.

Sunt unii oameni atat de plini de ei incat cred ca trebuie sa se opreasca pentru a corecta gresile altora, chiar daca acei oameni nu sunt de acord.

Sunt unii oameni...imposibili. Si asa m-am saturat de ei...

A venit toamna

duminică, 11 septembrie 2011

| | | 0 comentarii
A venit, a venit toamna...

Acum ceva vreme, pentru mine toamna era motiv de bucurie. Insemna reinceperea scolii, revederea colegilor, noi idei nebunesti de a ne petrece vremea, prietenii reluate si asa mai departe.

De cand am terminat liceul insa, toamna mi-a dat sentimentul de final, de fiecare data. Desi am avut alta scoala, alti colegi pe care sa ii revad, alte teluri. Nimic nu mai e la fel.

Si anul asta, mai mult decat oricand, stiu ca toamna inseamna final. Prea multe lucruri s-au terminat brusc in astea 11 zile ca sa pot crede in coincidenta.

Dar nu are cum sa imi para rau, pentru ca stiu, deasemenea, ca orice sfarsit e un nou inceput.



Speranta de toamna

Frunze firave, batute de vant
Suiera incet propriu cant,
Asteapta ca timpul sa apuna
Si sa apara prima bruma.

Fiecare clipa ce trece,
Aduce aproape anotimpul rece.
Frunzele ingalbenesc treptat
Si cad pe pamantul uscat.

Privesc lumea, privesc zarea,
In urma lor va ramane uitarea.
Isi asteapta sfasitul fara regrete,
Stiu ca vor inflori iarasi marete.

Renunta la viata impacate pe deplin,
Se cufunda in tainele mortii lin,
Stau inghetate, sub alba mantie ascunse,
Asteptand sa revina vremuri apuse.

Ingalbenite de vreme, asteapta finalul,
Asculta legea naturii si crezul,
Se cufunda intr-al mortii asternut,
Caci orice sfasit e un nou inceput.

Cele 9 vieti ale lui Chloe King

| | | 0 comentarii
Poster: The Nine Lives of Chloe King

Chloe isi dorea ca aniversarea de 16 ani sa aduca o schimbare in viata ei.

Mi-am dorit ca lucrurile sa fie diferite...Vreau sa imi asum un risc...Sa fac ceva special, sa ies in evidenta...Poate ca m-am saturat sa fiu fata cea cuminte. Vreau sa fac ceva periculos, diferit...sa nu fiu eu pentru o perioada.

Si intr-un fel sau altul, dorinta i se indeplineste. Pentru ca in curand ea afla ca nu este umana, ci este o Mai, si nu orice Mai, ci Unificatoarea. Are auzul fin, viteza mai mare, puteri speciale...si noua vietii...care ii sunt puse in pericol.

E un serial captivant, care impleteste latura realista cu cea fantasy, problemele adolescentei si intrigile cu partea fantastica a rasei Mai.


Pe Skyler Samuels o stiu din "The Gates", unde a jucat foarte bine si asta a fost unul dintre motivele pentru care m-am apucat sa vad serialul.



Jurnalul unei prietenii

sâmbătă, 10 septembrie 2011

| | | 0 comentarii

Astazi a fost ziua amintirilor.

 Mi-am amintit, printre altele, de o poveste pe care am scris-o in urma cu doi ani, si anume "Jurnalul unei prietenii".

Nu e cine stie ce ca si mod de exprimare, eram la inceput, dar, ma rog, daca vreti sa o cititi o gasiti aici.


Inca o poezie

miercuri, 7 septembrie 2011

| | | 2 comentarii

M-a apucat frenezia poeziilor de la o vreme.



Eu nu pot

Eu nu pot sa cred vorbe marete in pustiu,
Rostite intr-un apus portocaliu,
Eu nu pot sa lupt la nesfarsit
Cu ceva ce demult a pierit.

Eu nu pot sa rad cand sufletul meu plange,
Eu nu pot sa cred ca dragostea invinge,
Eu nu pot uita ce-a fost nimicitor,
Eu nu pot spera intr-un viitor uimitor.

Eu nu pot sa sa cred in continuare
Ca si pentru mine se va ivi o raza de soare.
Eu nu pot sa sper la ceva ireal,
Nu pot sa visez, cand traiesc in calvar.


Eu nu pot, nu vreau, nu am putere
Sa fac fata la atata durere.
Nu pot sa rad, nu-mi pot dori nimic
Cand din umbra ma privesc doi ochi de basilic.

Eu nu pot sa surad la vederea unui inger
Cand sufletul e mistuit de foc si fulger.
Eu nu pot sa pictez albastre petale,
Cand inima urla de neputinta si jale.

Nu pot sa ma mint ca totul va fi bine,
Cand Universul meu nu imi mai apartine.
Eu nu pot sa mai merg pe drumul meu,
Sau sa cred in existenta vreunui zeu.

Eu nu pot sa ma ridic din prapastia adanca,
Nu pot privi luna rasarind de sub o stanca,
Nu pot sa mai lupt, s-a terminat.
Nu pot privi acest final inlacrimat.

Citate

| | | 0 comentarii



Cateva citate de-ale lui Octavian Paler :


Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost.


Îmi iubesc ţara atunci când nu mă uit la televizor şi când nu merg pe stradă.


Una din prejudecăţile lumii noastre este de a pune eticheta, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au şi înţeles ceea ce au clasat.


Pentru Pitagora sufletul avea forma pătrată. La vechii chinezi pătratul neînchis era simbolul infinitului. Mondrian şi-a petrecut douăzeci de ani din viaţă desenând pătrate.


S-ar zice că Petraşcu a fost obsedat toată viaţa de o idee scumpă romanticilor: timpul apus vorbeşte neîntrebat.


Cine se caută pe sine, găseşte lumea, cine caută lumea, se găseşte pe sine.


Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este şi cel mai scurt drum de la om la el însuşi.


Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput.


Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta să judec normal o anormalitate.


 Nu poţi fugi de tine însuţi nici măcar când o vrei cu tot dinadinsul. Sau mai ales atunci.


Daca va plac, revin si cu partea a doua.

Viata ca o sita

duminică, 4 septembrie 2011

| | | 1 comentarii



Viata e ca o sita...care cerne si tot cerne.
Cate persoane am cunoscut de-a lungul vietii? Greu de numarat. Cate au ramas in viata mea? Prea usor de numarat. Putini au ramas, restul s-au cernut. Cu sau fara voia mea.


Dar ce ma fac daca sunt oameni pe care vroiam sa ii pastrez, dar au plecat si oameni de care vreau sa scap, dar de tin de mine ca scaiul? Pe ce principiu merge sita asta?


Si mai sunt si acei oameni de care ma agat cu disperare, dar simt ca imi scapa printre degete.

Iti dai seama ca incepi sa imbatranesti atunci cand...

| | | 0 comentarii


Cand incepi o fraza cu "pe vremea mea".



Cand auzi despre fostii colegi de liceu ca au copii.





Cand il vezi pe Marian Ralea la TV si iti aduci aminte de piesa "Eu pot, eu sunt magician".


Cand o vezi pe Dana Rogoz la TV si zici "uite-o pe Abramburica!".





Cand primul tau mobil cantarea mai mult decat mini-laptopul pe care il ai acum.


Cand vezi o caseta pt. casetofon si stii la ce foloseste.





Cand ai prin casa jucarii de cand erai mic si realizezi ca sunt vechi de peste 20 de ani.


Cand iti amintesti de "Lupul care a uitat proverbele", "Floarea-curcubeului" si "Tom degetel".





Cand vorbesti cu prietenii despre "Viata cu Louie" si iti dai seama ca pustii de acum habar nu au ce e aia.





Cand iti amintesti senzatia creata atunci cand se lipea metalul rece al cheii de la gat de pielea ta.