Intotdeauna m-a uimit relatia dintre unii parinti si copiii lor, fie ei pitici sau adolescenti. De cateva zile m-am apucat sa citesc "Si tu poti fi Supernany" si imi place la nebunie, o citesc ca pe beletristica si am invatat o gramada lucuri, mai degraba completari la ideile pe care le aveam deja.
Eram zilele trecute in curtea scolii asteptand-o pe Anastasia si aud o tipa spunandu-i pustoaicei ei de clasa I:"Nu esti buna de nimic! De nimic nu esti buna!". Am ramas perplexa. Cred ca daca mi-ar spune mie mama asa ceva acum, adult fiind, as izbucni in plans. Nici nu vreau sa stiu ce a fost in sufletul bietului copil.
Copiii sunt atat de sensibil si orice ar face ei, fie vorbit urat sau gafe, pana la dat cu fundul de pamant, este pentru ca au nevoie de atentia si iubirea parintilor. Cand copilul aude un "bravo" spus de unul dintre parintii sai i se umple sufletul de bucurie, iar este jignit si umilit, o parte din sufletelul lui atat de pur a fost patat.
Fragment:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu